duminică, 19 octombrie 2008

Singuratate

Cat de sinistru-i parcul in zorile de zi,

Cand te astept pe-o banca…dar tu nu stii sa vii

Cand umbra-ncetosata incepe a se pierde…

Nici raza lampadarului nu pare ca ma vede.

Dansul perfid de frunze ce-alearga imprejur

Ma-nchide intr-o lume ce n-am vazut demult

In care umbra mea cea neagra… templu de neatins

Zdrobeste orice lacat… priviri de jad incins

In dansul cel haotic al frunzelor uscate

Intra si a mea umbra… sa le cuprinda toate

Pentru-o secunda numai un gand mi-a incoltit

Sa fiu eu oare umbra?!?…Sau ce am devenit?!?

Nu mai imi simt nici corpul, nu0mi amintesc nici chipul

Cred ca si amintirea mea va disparea cu timpul

Si inghetat in suflet ridic privirea-n cer

Nu am nici o idee… nu stiu ce pot sa cer

Niciun comentariu: