Cat de sinistru-i parcul in zorile de zi,
Cand te astept pe-o banca…dar tu nu stii sa vii
Cand umbra-ncetosata incepe a se pierde…
Nici raza lampadarului nu pare ca ma vede.
Dansul perfid de frunze ce-alearga imprejur
Ma-nchide intr-o lume ce n-am vazut demult
In care umbra mea cea neagra… templu de neatins
Zdrobeste orice lacat… priviri de jad incins
In dansul cel haotic al frunzelor uscate
Intra si a mea umbra… sa le cuprinda toate
Pentru-o secunda numai un gand mi-a incoltit
Sa fiu eu oare umbra?!?…Sau ce am devenit?!?
Nu mai imi simt nici corpul, nu0mi amintesc nici chipul
Cred ca si amintirea mea va disparea cu timpul
Si inghetat in suflet ridic privirea-n cer
Nu am nici o idee… nu stiu ce pot sa cer
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu