Mai devreme sau mai tarziu toata lumea simte nevoia sa evadeze… Problema apare in momentul in care nu avem unde. Fie ca nu stim exact de ce fugim si avem doar sentimentul de gol, fie ca ne-am certat cu cineva important, avem unele momente in care am dori sa devenim invizibili, sa nu mai stie nimeni numarul nostru de telefon, sa nu mai stie nimeni adresa…sa devenim niste umbre pe care nu le-ar recunoaste nimeni daca le-ar vedea, sau si mai bine, nu ar acorda nici o importanta. Si cand nu avem ce face?!? Cand nu avem unde fugi, pentru nu avem unde sau pentru ca suntem obligati sa dam ochii in fiecare zi cu colega de serviciu din cauza careia suferim, sau colegul de facultate despre care stii ca iar o sa vorbesca aiurea…?!? Ce se intampla atunci? Oricat de mult ti-ai dosri ca totul sa treaca cat mai repede si mai neobservat stii foarte bine ca nu o sa fie asa. Ai vorbi cu cineva… Da… o idee buna, dar cu cine?!? Stii ca nu poti sa vorbesti cu prietenii pentru ca nu au timp pentru tine, sau daca au timp, e probabil sa nu te inteleaga… iar sa fii judecat, iar sa primesti reprosuri… De ce nimeni nu mai asculta? Parca toata lumea se grabeste atat de tare, incat au uitat sa fie oameni… au uitat ca uneori raspunsul “NIMIC” la intrebarea “CE-AI PATIT?” cere o a doua intrebare “SIGUR?” In aceste conditii, cum ai putea impartasi of-urile cu cineva care nu este dispus cu adevarat sa te ajute?! Cum ai putea sa vorbesti cu cineva care nu ar sta sa te asculte in adevaratul sens al cuvantului? Cu cineva pe care l-ai vedea ca se uita la ceas in asteptarea unui moment si motiv propice pentru a se vedea nevazut?!? Preferi atunci sa mergi acasa… sa asculti muzica preferata si sa stai in pat, pe intuneric… si vin si rezolvarile la probleme… sau prietenii, pentru ca daca avem prieteni, ne simt starile, indiferent ca sunt de tristete, melancolie, nebunie sau bucurie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu