vineri, 29 mai 2009

La multi ani...vaco!!!

Fata, cum trece timpul... te-ai babit aproape de tot. Si nu ne-am mai vazut de un car de ani. Sa vazi cum s-au schimbat lucrurile pe aici. Sa radem de clatita timpului si sa ne ametim dintr-o bere. Sa vorbim mult si fara sens. Sa te sperii de carcalacii din bucataria mea si sa radem unul de rasul altuia pana simtit ca pocnim...
Dar nu asta este ideea... cu totul altul este scopul pentru care aceste randuri iti sunt dedicate.
Iddea este sa iti spun "La multi ANI!!!"...vaco:D... si acum evident ca vor incepe urarile:
Iti doresc sa fii la fel de fericita atunci cand radeam in barca ca facem un miliard de poze "si asa....si asa..."
Iti urez sa fii la fel de sanatoasa (fizic ca psihic n-ai sanse) ca atunci cand dansam la revelion sau la 1 mai.
Sper sa ramai la fel de desteapta ca atunci cand mi-ai facut albumul de ziua mea si ai pus pe coperta "clatita timpului".
Vreau sa ai mereu aceeasi energie pe care o aveai la munte cand faceai dus si udai toata baia de sus pana jos, inclusiv tavanul:D.
Vreau sa ramai la fel de sincera ca in multitudinea de mesaje frumoase care mi le-ai trimis si pe care le pastrez.
Si in final, vreau sa iti urez, (vaco), sa te sufoc mereu cum te sufocam la Linia Verde...
LA MULTI ANI!!!

P.S. Tot timpul cat l-am facut, mi-ai tinut de urat pe mess.

duminică, 17 mai 2009

Tacere

Cam asta este treaba... Nu o sa stim vreodata adevarul. Nu conteaza sa ne complicam existenta. Indiferent ce facem sau cum facem, oricum ajungem tot la 2 metri adancime... asta daca nu avem norocul sa fim ingropati in cavou, lucru care presupune ca suntem un fel de "VIP".
As fi tare curios sa vad cum ar decurge inmormantarea mea. Sunt convins ca mai mult de... 8 oameni din afara familiei nu ar veni. 8... e foarte mult. Ma simt implinit sa pot spune ca la inmormantarea mea vor fi 8 oameni. Pentru ca stiu ca cei care vor veni vor veni intradevar pentru mine. Nu vor veni din mila, din fericire ca am murit sau poate, cine stie din invidie... vor veni pur si simplu pentru ca au pierdut un prieten. Si cu toata valva aferenta, risc sa spun ca sunt prieten pentru aceste persoane. Sunt poate cele mai dragi din viata mea, sunt poate singurele care ma inteleg... Carora nu trebuie sa le explic de ce vreau sa fac sau nu ceva, sunt cei carora vreau sau nu sa le explic de ce nu ies in oras. Probabil ca ceea ce ne-a apropiat nu este iesirea in oras, ci tocmai perioada care se scurge intre zilele sau orele in care ne vedem. Si totusi nu este nevoie de nimic in plus, nu este nevoie de un comentariu, de un amanunt... Totul este de-a gata. Continuam de unde am lasat ultima data discutia, zambind, razand, neavand griji pentru ziua de maine atat timp cat suntem impreuna.

miercuri, 13 mai 2009

duminică, 3 mai 2009