duminică, 19 octombrie 2008

Paradox



De ce tot timpul trebuie sa facem aceleasi lucruri? Nu ca ar fi neaparat o problema ca trebuie sa facem aceleasi lucruri. Problema este ca mai mult de jumatate din ele nu ne face placere sa le facem. Si atunci de ce le facem? Oare pentru ca le fac si ceilalti? Oare din cauza unui mic complex de inferioritate care sta ascuns in fiecare din noi si care ne spune ca trebuie sa facem si noi cursul acela de pictura doar pentru ca l-a facut vecinul si acum este director general la o banca? Pana la urma ce legatura are banca cu pictura? NICI UNA! exact. Cum nu se poate spune ca exista o legatura clara intre oameni. Dar totusi cautat sa fim cat mai asemanatori. Nu… nu toti… Si nu sa fim asemanatori. Desi in timpul zilei, pe o strada aglomerata, din toate persoanele care trec, nu se stie daca se fac remarcate si prin ce anuma macar 10 din ele. O coafura ciudata, niste ochelari de soare prea mari, machiaj prea strident, haine prea gay sau orice altceva. Rar… foarte rar, o persoane se face remarcata prin expresia fetei, printr-o grimasa sau printr-un gest. Si totusi fiecare din noi asta cautam. Pe cineva care sa semene cat mai mult cu noi. Fie ca este de acelasi sex, sau de sex opus, fie ca il/o cautam pentru a ne fi prieten/a sau iubit/a, cautam persoane in care sa ne regasim cat mai mult. Cu adevarat Norocoase sunt persoanele ce reusesc sa-si gaseasca acea persoana. Problema apare totusi si atunci cand ai gasit o astfel de persoana. Amandoi sunteti constienti ca va asemanati foarte mult. Si totusi ceva tine o bariera intre voi. Si nu stii ce anume. Incerci sa te gandesti daca din cauza ta. Posibil… toti facem greseli, nu? Dar de ce nu iti spune? De ce nu te anunta sa stii cu ce ai gresit? Sa stii cum anume poti incerca sa repari ce ai facut? Dar atunci cand intervine indiferenta… atunci este grav. Si nu ar fi problema asa de mare daca ai stii ca intr-adevar asta isi doreste. Dar ceea ce nu poti intelege este de ce cand sunteti voi doi… este perfect, va completati si va intelegeti perfect, iar atunci cand apare cineva, parca uita de tine. Parca ii este rusine cu tine. Esti ca un tocilar din filmele americane cu care toata lumea se intelege bine in particular, dar in public toti trec pe langa tine. si nu ti-ar parea rau daca ai stii ca nu poate fi altfel sau ca este vina ta… Dar asta este viata… Te vei obisnui ca atunci cand iesiti mai mult pe terasa sa vorbiti cu oricine altcineva decat cu respectiva persoana… Pentru ca se pare ca restul nu au problema… Bizar…. Paradoxal.

Niciun comentariu: