Cum ar fi daca am putea rezuma o intreaga relatie pe care o avem cu cineva, un cumul de trairi si sentimente care ne leaga, un amalgam de amintiri si o epopee de intamplari intr-un cuvant? Oare s-ar putea? S-ar putea gasi un cuvant care sa exprime ceea ce simtim cand vine vorba de celalalt? Oricat de mult ne-am chinui sa pecetluim un momen
t probabil ca nu am reusi suficient de bine. Sunt acele momente in care am simtit ca timpul trece mult prea repede pentru ca ne simtim extraordinar chiar daca nu discutam ceva anume sau ceva important si sunt acele momente in care avem impresia ca suntem lasati in voia sortii, de izbanda, in care ne simtim dezamagiti sau tradati. Raman deopotriva in amintire. Fie ca ne trezesc un zambet sau provoaca un oftat, ni le amintim. Poate ca acele clipe in care am simtit ca putem apela unul la altul fara cea mai mica urma de indoiala, sau de retinere in care ne gandeam ca deranjam. Trecatoare... amintiri, impasuri pe care le-am avut dar pe care le-am infruntat si trecut...impreuna. Impreuna... ar putea fi un cuvant potrivit pentru trairile efemere apuse si prezente. Dar pentru viitor? Un cuvant care sa desemneze deopotriva vremurile ofilite si cele care abia incoltesc cu fiecare rasarit de soare? Eternitate... termenul perfect. Un cuvant cu un termen atat de larg si totusi atat de vag incat numai traindu-l in adevaratul sens al cuvantului il putem intelege. O vorba care cuprinde orice alta unitate de timp intre inceput si sfarsit. Si un punct in care, cum o clepsidra nu poate exista fara cele doua, noi nu am putea exista unul fara celalalt.
t probabil ca nu am reusi suficient de bine. Sunt acele momente in care am simtit ca timpul trece mult prea repede pentru ca ne simtim extraordinar chiar daca nu discutam ceva anume sau ceva important si sunt acele momente in care avem impresia ca suntem lasati in voia sortii, de izbanda, in care ne simtim dezamagiti sau tradati. Raman deopotriva in amintire. Fie ca ne trezesc un zambet sau provoaca un oftat, ni le amintim. Poate ca acele clipe in care am simtit ca putem apela unul la altul fara cea mai mica urma de indoiala, sau de retinere in care ne gandeam ca deranjam. Trecatoare... amintiri, impasuri pe care le-am avut dar pe care le-am infruntat si trecut...impreuna. Impreuna... ar putea fi un cuvant potrivit pentru trairile efemere apuse si prezente. Dar pentru viitor? Un cuvant care sa desemneze deopotriva vremurile ofilite si cele care abia incoltesc cu fiecare rasarit de soare? Eternitate... termenul perfect. Un cuvant cu un termen atat de larg si totusi atat de vag incat numai traindu-l in adevaratul sens al cuvantului il putem intelege. O vorba care cuprinde orice alta unitate de timp intre inceput si sfarsit. Si un punct in care, cum o clepsidra nu poate exista fara cele doua, noi nu am putea exista unul fara celalalt.Dedidacat, cu ocazia a doi ani de la un mesaj memorabil, unei persoane care m-a schimbat in bine in decursul timpului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu