Dupa o seara lunga cu multe discutii politematice, am avut dimineata ocazia sa ma intalnesc cu cineva care a enuntat din nou nemaipomenita expresie, "Romania, tara de cacat"...
Evident ca efectul a fost pe masura. Am incercat sa ii arat ca nu totul in Romania este pe cat de negru se vede la prima vedere... Am incercat sa ii arat ca poate trebuie sters geamul de praf si se vor vedea si culorile... M-am lovit insa de reticenta si am fost chiar numit copil... Poate ca asta este ultima definitie a patriotului roman... COPIL. Daca da, cu placere... in fond, cum imi spune mereu o prietena, niciodata sa nu lasam copilul din noi sa moara. Respectivul, o cunostinta de altfel foarte simpatica si o prezenta agreabila, a inceput subit sa fie priceput in administrarea bugetului de stat, management, justitie, educatie si economie... si evident politica. Poate nu chiar in ordinea asta si poate ca am omis vreun domeniu in care excela.
-Administrator al bugetului de stat - era contrariat ca in vreme de criza anumite aparate ale statului isi innoiesc parcul auto. Vina ministrilor spune el. Nu vroia sa creada ca tot este facut urmarind o ierarhie si ca cel mai propabil ministrii nu au decat informatiile finale, unele poate ireale. Intr-un final, tot invinovatind ministrii, a spus ca acestia ar trebui sa faca controale neanuntate mai dese... Chiar sa vrea, nu il vad pe Ministrul Sanatatii sa stea in fiecare spital, eventual dupa o usa, sa vada o eventuala mita primita de vreun doctor...
-Manager- I-am dat ca exemplu, o economie clara facuta la bugetul de stat prin trecerea de la parlament bicameral la unul unicameral, prin micsorarea numarului de parlamentari + aparatul aministrativ din spatele acestora (fara sa mai vorbim de eliberarea motorului legislativ si detensionarea birocratiei care si asa ne sufoca...) Rezultatul? Trebuia sa se inceapa de jos, pe verticala, urcand catre varful piramidei. Logic... Cand vrei sa iei un mar din varf, tai copacul...
-Economie. Fara sa le mai insirui pe celalte, ma voi opri la exemplul economic, intrucat atunci cand a fost problema scaderii cu 25% a salariilor bugetarilor, la el in institutie sindicatul nu a luat nicio masura. Scaderea a fost unul din efectelor nedisponibilizarii bugetarilor la momentul oportun. De ce au fost tinuti 20 de ani in aparatul de stat persoane care efectiv nu aveau ce face la munca? Doar din cauza reminiscentelor comuniste, in care toata lumea trebuia sa aibe un loc de munca? De ce fiecare nou prefect a mai infiintat niste posturi pentru omuletii lui, chiar daca acestia nu au facut decat sa ingreuneze buna functionare a aparatelor de stat? De ce am ajuns toti romanii sa avem groaza cand trebuie sa intram intr-o institutie publica? De ce s-au marit salariile doar de dragul maririi, cand suportul economic real exista doar in cartile de tarot ale mamei Omida? Si acum s-ar fi putut pastra nivelul salariilor, si s-ar fi putut trece la emisiunea de moneda... Ce frumos si usor ar fi fost... S-ar fi putut mari si salariile chiar. Dar pentru 10% crestere salariala ar fi fost Dumnezeu stie cat (mult mai mult de 15% in orice caz), inflatie. Si unde am fi ajuns? Intr-un nisip miscator perpetuu in care cu cat ne-am fi miscat, ne-am fi afundat?
Cred ca fiecare din noi ar trebui sa constientizam ca nu suntem chiar buni in toate ( oricat de ciudat, paradoxal si neverosimil ar suna) Adevarul este ca multi care nu sunt buni la nimic. Poate daca am lua un moment sa analizam la rece, sa ascultam persoanele care chiar se pricep, am ajunge la concluzia ca nu tot ce se face in tara este de mantuiala, si ca nu tot ce fac cei din conducere este prost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu