7 miliarde de oameni pe pamant... sec... cifra care pentru unii egaleaza averea in RON sau pentru cei fericiti in euro...altii nici macar nu stiu sa scrie o asa suma. Cand ne gandim ca pe langa noi mai sunt 7 miliarde minus un om, ni se pare ca brusc devenim insignifianti; minusculi, precum un fir de nisip dintr-o clepsidra. Suntem cantitate neglijabila pentru absolut orice recensamant sau sondaj. Si-atunci ce ne deosebeste de persoana care sta in fata noastra in autobuz sau persoana de care ne lovim pe holul facultatii? Soarta...Norocul... norocul de a ne naste intre cei 20 la suta care au acces la apa potabila spre exemplu, lucru care deja ne situeaza deasupra a 5,6 miliarde de oameni. Si deodata parca nu mai suntem atat de mici... Ne detasam din infinitul de fire de nisip din clepsidra. Devenim unul din firele de praf care se depun pe sticla slefuita, refuzand sa picam in camera de jos doar pe
ntru ca asta ne este menirea sau pentru ca am vazut ca asa trebuie sa se intample. Si atunci luam o secunda timp de gandire... ce noroc am avut ca nu am picat cu celelalte fire. Sau asa a fost Soarta. Aceeasi Soarta care, daca este suficient de binevoitoare, ne situeaza in cei aproximativ 1 la suta din poulatie cu diploma de studii. Un fior ne zguduie si auzim un scrasnet. Starea de hipnoza provocata de meditatie ne-a incastrat in geam; acum suntem una cu clepsidra si prin mica crapatura pe care am provocat-o incercam sa evadam dincolo de transhumanta dintre cele doua camere ale clepsidrei. Suntem oare avantajati de Soarta, sau este o stare efemera? Ce se intampla cu noi atunci cand oricat de surazatoare este Soarta, isi face aparitia Ghinionul sau Discordia? Atunci cand oricat de priceputi am fi sau oricat de bine pregatiti pentru un lucru, nu suntem luati in seama sau suntem inlaturati pentru ca reprezentam o amenintare pentru altcineva? In acel moment stratul de sticla crapa si cedeaza de la mica crapatura facuta de noi si clepsidra trece intr-o stare amorfa, devenind un lucru abstract. Iar noi... noi picam liber, intrebandu-ne ce a distrus starea de bine pe care o aveam, cadere care se opreste in momentul in care atingem universul de fire de nisip ale clepsidrelor sparte inainte de noi, loc in care ne pierdem si in care ne alaturam cu sau fare voie... Si devenim minusculi, alaturi de alte 7 miliarde de fire de nisip.
IBAF...D
ntru ca asta ne este menirea sau pentru ca am vazut ca asa trebuie sa se intample. Si atunci luam o secunda timp de gandire... ce noroc am avut ca nu am picat cu celelalte fire. Sau asa a fost Soarta. Aceeasi Soarta care, daca este suficient de binevoitoare, ne situeaza in cei aproximativ 1 la suta din poulatie cu diploma de studii. Un fior ne zguduie si auzim un scrasnet. Starea de hipnoza provocata de meditatie ne-a incastrat in geam; acum suntem una cu clepsidra si prin mica crapatura pe care am provocat-o incercam sa evadam dincolo de transhumanta dintre cele doua camere ale clepsidrei. Suntem oare avantajati de Soarta, sau este o stare efemera? Ce se intampla cu noi atunci cand oricat de surazatoare este Soarta, isi face aparitia Ghinionul sau Discordia? Atunci cand oricat de priceputi am fi sau oricat de bine pregatiti pentru un lucru, nu suntem luati in seama sau suntem inlaturati pentru ca reprezentam o amenintare pentru altcineva? In acel moment stratul de sticla crapa si cedeaza de la mica crapatura facuta de noi si clepsidra trece intr-o stare amorfa, devenind un lucru abstract. Iar noi... noi picam liber, intrebandu-ne ce a distrus starea de bine pe care o aveam, cadere care se opreste in momentul in care atingem universul de fire de nisip ale clepsidrelor sparte inainte de noi, loc in care ne pierdem si in care ne alaturam cu sau fare voie... Si devenim minusculi, alaturi de alte 7 miliarde de fire de nisip.IBAF...D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu