22 ani. Nu imi imaginam ca este varsta la care ajung sa spun ca viata este nedreapta. Si nu este nedreapta pentru ca sunt mult prea multe lucruri nedorite care se intampla in jurul nostru. Este nedreapta pentru ca intr-un moment in care te opresti din munca si privesti retrospectiv in viata, vezi copii, te vezi jucandu-te in cartier cu ei, te vezi mergand la scoala cu ghiozdanul in spate asteptand pauza mare. Te mai vezi avand emotii la bacalaureat si apoi fiori in momentul in care intri la primele cursuri. Iata-te in oras alaturi de prietenii facuti in facultate, iar acolo esti la examene incercand sa copiezi ceva de la cel din fata...Daca intorci capul la ce te asteapta, vezi o familie, un cuplu care se vede seara cand se intorc de la serviciu. Vezi un copil care plange ca i-a fost dor de parinti si vezi ceasul fixat pentru ora la care te vei trezi sa mergi dimineata la serviciu. Te vezi bandu-ti cafeaua si citind un ziar, ignorand parca plicurile cu facturile intentionat nedesfacute.
Intr-un moment de luciditate, te vezi unde esti acum... intre doua perioade diametral opuse, dar care apartin unei vieti a unui singur om. Si tot ce le desparte este o linie imaginara, trasata de fiecare cand consideram ca este cazul. Implicatiile in schimb sunt capitale. oricat de mult ti-ar fi explicat parintii ce te asteapta, oricat de mult ai fi auzit la cunostinte, ai fi vazut in filme, ajungi sa realizezi ca nu este nici macar comparabil cu ce te asteapta. Si realizezi totodata, ca acum, pe aceasta fasie ingusta intre desert si oaza pe care te afli acum,...acum este momentul in care iti permiti sa risti. Acum ai ocazia sa gresesti si sa tragi invataturi din greseli. Acum, cand drumurile pe care putem merge sunt toate deschise, cand ne putem intoarce usor sa o luam pe alt drum pe care il consideram mai bun sau mai luminat. Acum trebuie sa ne ascultam sentimentele si sa ne urmam visurile, pentru ca in timp, drumurile se inchid... se ingusteaza. Norocul este ca tot in timp, calatoria nu o faci singur... ci alaturi de persoana iubita si copii. Adevarata NEDREPTATE este ca la sfarsitul oricarui drum pe care il alegem ne asteapta... o groapa si un epitaf
Intr-un moment de luciditate, te vezi unde esti acum... intre doua perioade diametral opuse, dar care apartin unei vieti a unui singur om. Si tot ce le desparte este o linie imaginara, trasata de fiecare cand consideram ca este cazul. Implicatiile in schimb sunt capitale. oricat de mult ti-ar fi explicat parintii ce te asteapta, oricat de mult ai fi auzit la cunostinte, ai fi vazut in filme, ajungi sa realizezi ca nu este nici macar comparabil cu ce te asteapta. Si realizezi totodata, ca acum, pe aceasta fasie ingusta intre desert si oaza pe care te afli acum,...acum este momentul in care iti permiti sa risti. Acum ai ocazia sa gresesti si sa tragi invataturi din greseli. Acum, cand drumurile pe care putem merge sunt toate deschise, cand ne putem intoarce usor sa o luam pe alt drum pe care il consideram mai bun sau mai luminat. Acum trebuie sa ne ascultam sentimentele si sa ne urmam visurile, pentru ca in timp, drumurile se inchid... se ingusteaza. Norocul este ca tot in timp, calatoria nu o faci singur... ci alaturi de persoana iubita si copii. Adevarata NEDREPTATE este ca la sfarsitul oricarui drum pe care il alegem ne asteapta... o groapa si un epitaf
Un comentariu:
Cel mai nedrept e ca atunci cand murim suntem singuri..
Trimiteți un comentariu