Nedreptate

22 ani. Nu imi imaginam ca este varsta la care ajung sa spun ca viata este nedreapta. Si nu este nedreapta pentru ca sunt mult prea multe lucruri nedorite care se intampla in jurul nostru. Este nedreapta pentru ca intr-un moment in care te opresti din munca si privesti retrospectiv in viata, vezi copii, te vezi jucandu-te in cartier cu ei, te vezi mergand la scoala cu ghiozdanul in spate asteptand pauza mare. Te mai vezi avand emotii la bacalaureat si apoi fiori in momentul in care intri la primele cursuri. Iata-te in oras alaturi de prietenii facuti in facultate, iar acolo esti la examene incercand sa copiezi ceva de la cel din fata...Daca intorci capul la ce te asteapta, vezi o familie, un cuplu care se vede seara cand se intorc de la serviciu. Vezi un copil care plange ca i-a fost dor de parinti si vezi ceasul fixat pentru ora la care te vei trezi sa mergi dimineata la serviciu. Te vezi bandu-ti cafeaua si citind un ziar, ignorand parca plicurile cu facturile intentionat nedesfacute.
Intr-un moment de luciditate, te vezi unde esti acum... intre doua perioade diametral opuse, dar care apartin unei vieti a unui singur om. Si tot ce le desparte este o linie imaginara, trasata de fiecare cand consideram ca este cazul. Implicatiile in schimb sunt capitale. oricat de mult ti-ar fi explicat parintii ce te asteapta, oricat de mult ai fi auzit la cunostinte, ai fi vazut in filme, ajungi sa realizezi ca nu este nici macar comparabil cu ce te asteapta. Si realizezi totodata, ca acum, pe aceasta fasie ingusta intre desert si oaza pe care te afli acum,...acum este momentul in care iti permiti sa risti. Acum ai ocazia sa gresesti si sa tragi invataturi din greseli. Acum, cand drumurile pe care putem merge sunt toate deschise, cand ne putem intoarce usor sa o luam pe alt drum pe care il consideram mai bun sau mai luminat. Acum trebuie sa ne ascultam sentimentele si sa ne urmam visurile, pentru ca in timp, drumurile se inchid... se ingusteaza. Norocul este ca tot in timp, calatoria nu o faci singur... ci alaturi de persoana iubita si copii. Adevarata NEDREPTATE este ca la sfarsitul oricarui drum pe care il alegem ne asteapta... o groapa si un epitaf

Recif

"Blestemata fie seara in care m-am apucat de fumat"... spunea la un moment dat o persoana. Mare adevar. Nu numai pentru ca nu este sanatos, ci si pentru ca devine o depententa. Urata dependenta... la tabiet, la nicotina, la cafeaua care vine la pachet... la tot... Suntem inzestrati cu "liberul arbitru"... cel putin asa sustine scriptura, pentru cei care o citesc. De ce oare alegem totusi varianta care ne aduce tot timpul cele mai multe greutati atasate? De ce nu exista o alegere pe care sa o facem si sa fie pur si simplu buna?!? Trebuie sa existe ceva care sa se intoarca impotriva... precum valurile lovesc un recif situat in mijlocul oceanului. Nu exista sfarsit... Si nici egalitate. O lupta la care inamicul este infinit mai puternic decat cel invadat. Fara posibilitatea unei abatize... La fel este lovit si omul... de alegerile pe care le face sau pur si simplu de persoanele din jur. Cu sau fara motiv, mai mult sau mai putin meritat. Problema este fragilitatea fiecaruia. Valurile nu vor putea distruge niciodata mai mult decat ceea ce este iesit la suprafata apei. Fiecare din noi trebuie sa invatam cat sa ne ridicam reciful in oceanul cotidian pentru ca fiecare din noi sa stim la ce sa ne asteptam. Mai sunt si persoane care prefera sa se scufunde. Sa se scufunde inspre adanc, in haosul intunericului si raceala apei...in liniste. Unde nu sunt multe pericole ...sau deloc. Acolo unde metehnele societatii trec lin pe langa, parca incetinite de maiestria puternicul colos care urca piramidal si ajunge la suprafata de forma unui varf de ac. Si nu este poltronie aceasta scufundare. Dimpotriva. La suprafata este lumina... este clar totul. Nimic nu este secret. In adancuri in schimb.... acolo este adevarata batalie. O batalie care nu ar trebui sa fie purtata de unul singur. Macar un alt recif sa aibe aceeasi baza cu a ta. Au loc schimbari astfel; apa care trece printre devine mai curata... mai pura... datorita sodomilor care prin simpla prezenta gonesc impuritatile apei... Da prefer sa ma afund... cat mai mult...Si da...mi-am gasit si un recif cu care sa imi incep cruciada