De la Marea Neagra la Marea Manecii

Am plecat in prima noastra excursie. Dupa multe cercetari, gandiri si razgandiri, dupa ce am pacalit fetele ca Horje nu vine cu noi ci numai ne conduce, la ora 10:04 am pornit inspre Deauville. Pe peronul garii, exact inainte de plecare, am fost placut impresionat cand Larisa si Horje mi-au facut cadou un lucru foarte frumos: un scorpion prins intr-o rasina. A urmat o ora de drum cu trenul, perioada care a trecut repede intrucat am jucat Machu Pichu, un joc destul de pueril, perfect pentru noi; o ora jumatate de asteptat in gara, timp in care am cantat si am dansat si o alta jumatate de ora pana am ajuns in Deauville. Un oras micut, cu iesire la Marea Manecii. Acolo am vazut pentru prima data marea.
Este un orasel cochet, exact ca in filme. Are un mic golfulet in care merg iahturile la adocat. "Tres mignon", pentru a vorbi in limba localnicilor. Oraselul este de asemenea vestit pentru cazinoul sau. Un loc destul luxos si frumos aranjat. Evident ca nu am intrat pentru ca nu aveam nici tinuta si nici capitalul necesar... Ne-am lasat BMW-ul X6 la camin si cardurile in masina, asa ca am preferat sa mergem pe plaja. O imagine mirifica... Marea la poalele dealurilor pe care sunt construite case in stil normand, de toate marimile si de toate culorile. Intr-adevar un loc iesit din comun. Toate locurile bine intretinute, si mereu semnalizate prin afise cu harta localitatii sau semne.
Este si un hipodrom in localitate, destul de mare, care din pacate isi incepe ativitatea in luna martie, prin urmare nu l-am putut vedea decat din afara.
Dupa un drum lung si destul de obositor, am ajuns acasa unde Raluca ne-a facut o delicioasa supa de legume, lucru la care ne-am gandit tot drumul de intoarcere. Am ajuns toti la concluzia ca fara ea ar fi tras cainii de noi...

Secta romanilor

Intr-una din serile trecute, stand de vorba cu Andreea, fata din Cluj, si spunandu-i ca mai vin inca doi romani pe marti, am primit raspunsul ca devenim o secta. Este foarte adevarat. De fapt, daca ma gandesc mai bine, peste tot pe unde am fost, am fost cei mai multi. Din pacate... Si tot din pacate nu prea gasim francezi. Si din aceasta cauza eu sunt foarte frustat. Si am ajuns sa ii frustrez si pe ceilalti. Probabil ca s-au saturat sa ma auda ca vreau sa vorbesc franceza si ca trebuie sa stam mai mult pe langa ei.

Pe de alta parte, aproape in fiecare seara ne-am adunat la cineva in camera sa "Bem ceva, mancam ceva?"... Raluca ne-a facut o tochitura si o supa, Larisa niste pastai cu sos si o mamaliga de barabule. Horje si el a gasit o tochitura cu piure. Eu am facut desertul. Clatitele... Nu este seara sa nu stam macar cate o ora la cineva in camera pentru o portie strasnica de ras pe baza evenimentelor din cursul zilei.
Ieri am realizat ca suntem putin cam risipitori si ca ar trebui sa punem frau cheltuielilor incat in ritmul acesta nu vom mai avea bani pentru a vizita nimic. Norocul nostru este ca intrarea la musee este gratuita pentru studenti. La majoritatea cel putin.
Intrucat avem vacanta ne-am hotarat sa mergem sa vizitam un oras din apropiere. Intrucat nu stim nici unul, nu stim in ce directie sa apuca. Cel mai probabil este ca vom ajunge undeva la mare.

Ne-am mai gandit la o sursa de venit... Intrucat suntem convinsi ca ne-ar prinde bine un ban in plus. Initial am spus sa facem un xerox, intrucat cel din campus este de 5 ori mai scump decat in tara. Sau un magazin la parterul caminului. Apoi ne-am dat seama ca nu am apuca sa il deschidem pana sa fim legati. Ne-am mai gandit apoi la o modalitate de "bisnita": CARTOFII PRAJITI. Sa cumparam o friteuza din carrefour si sa prajim cartofii. Apoi sa ii vindem in camin. Intrebarea a fost cine i-ar cumpara dat fiind ca majoritatea vin din Maroc si prefera ceapa calita...
O alta modalitate ar fi vanzarea alimentelor duminica intrucat aici TOATE magazinele sunt inchise duminica. Nu am avut de unde sa ne cumparam o bere ieri (duminica), sa serbam lasatul secului...
Si apropo de economii, cand am fost prima oara in Carrefour, pe 3 februarie, mi-am cumparat cea mai avantajoasa paine: o punga cu 20 de paini cu 1.85 euro... Ultima paine am mancat-o ieri, 14 februarie... Nu era inca verde, doar beton. a trebuit sa o inmoi pentru a putea musca din ea...
Si in sfarsit ma pot lauda si eu cu frigider... A fost destul de greu sa fac rost, pentru ca este cam ilegala metoda, dar... Al lui Horje este mai mare putin decat al meu si el a fost mai precaut..."L-a" legat cu o sfoara pentru a nu aluneca cumva...

Le premier jour d'ecole

Prima zi de scoala a fost un experiment bizar... Am fost toti studentii romani (4) de la economie la facultate, sa ne aranjam orarul si sa mergem eventual la cursuri. Celor care se plang de orarele din Romania, cea mai buna pedeapsa ar fi o bursa de mobilitate. Este groaznic sa ai trei pagini de cursuri la alegerre si sa nu stii pe care sa il alegi sau care se echivaleaza mai bine... In orice caz, dupa ce am constatat ca iti trebuie o facultate ca sa citesti un orar si sa iti faci niste cursuri, am intrat intr-o sala de clasa. Tot cursul m-am gandit la un singur lucru. UAIC este prima universitate din tara si pe locul 413 in lume. Universitatea la care sunt ajuns este abia pe pozitia 1300... Si totusi amfiteatrele sunt net superioare... Intr-adevar, numai amfiteatrele si conditiile didactice. Pentru ca materia in sine este destul de superficiala. Am priceput destul de multe lucruri, tinand cont ca sunt de doar 5 zile aici. Oricum cursurile sunt destul de logice si profesorii sunt foarte rabdatori. Mult prea rabdatori dupa parerea mea. Cat voi invata pentru facultate imi va tine de urat Sena... se vede din camera mea...

In alta ordine de idei, am vizitat Carrefour-ul. De doua ori deja... Vorba unui prieten de-al meu, cred ca voi deveni actionar acolo...

UAIC in Franta...

Noapte dinainte mi-am luat la revedere de la prieteni. Nu am dormit... Am stat treaz pana cand mi-a plecat trenul. Era frig si ploua marunt. Noroc ca nu am fost singur in gara... Am adormit putin pe tren, inconstient parca de drumul pe care am plecat. La Bucuresti m-a asteptat Placintescu. Ne-am plimbat si am depanat amintiri... Am dormit putin dupa-amiaza. In Bucuresti ningea puternic, poate si din cauza asta... Am mai iesit seara in oras o data, sa ma vad cu o prietena din Sulina.O data in plus am vazut cat de mica este lumea... Prietenul ei fusese coleg de facultate cu Placintescu... Seara am mai vorbit putin pana sa pic intr-un somn destul de obosit in care pierdeam avionul pentru ca ma rataceam in Bucuresti sau nu ajungeam la timp.
Prima calatorie cu avionul ar fi fost perfecta daca niste personaje iesite din fosa evolutiei nu ar fi facut zborul usor "picant". Am asteptat putin in gara pentru trenul nostru, suficient cat sa procesez schimbarile. In tren ne-am intalnit cu Andreea. O colega din Cluj care studiaza economia si va fi un semestru cu noi in Rouen. In Rouen am orbecait putin pana am gasit campusul si caminul nostru. Cladirea nu se numeste cum am gasit-o pe site, prin urmare un student nu stia unde sa ne trimita. Abia in momentul in care i-am spus ca stam la cel mai ieftin camin a priceput si ne-a condus.
Vederea camerei a speriat-o pe Andreea, m-a amuzat pe mine, l-a uimit pe George. Caminele din Iasi sunt net superioare celor de aici. Atat din punct de vedere financiar, cat si al conditiilor. Stam singuri in camera ce-i drept, dar camera arata ca o rezerva de spital. Este suficient pentru om totusi. Avem si dulap, si masa si chiar chiuveta. Este drept ca sunt din perioada interbelica cel mai probabil, dar decat nimic... Baile si dusurile sunt pe etaj. Surprinzator, dar aici totul este impecabil si ireprosabil. La orice ora din zi sau noapte toaletele sunt in stare de functionare... si este un miros placut de flori. In camin toata lumea se saluta, indiferent de culoare, natie, stare materiala, doctrina relogioasa etc. Este foarte simpatic, desi ciudat la inceput.
Mi-am aranjat camera astfel incat prietenii mei si familia sa vada mereu ce fac. Ii am pe toti, si ii port pe rand:)
Am facut o mica serata la mine in camera a doua seara si l-am invitat si Vincent, un student din camin cu noi care se pare ca este foarte sociabil.
Au mai fost doua seri de petreceri pentru Erasmus in urmatoare doua seri, dar din punctul nostru de vedere au fost niste adunari. Ne-am cunoscut cu Çag, un turc din Istambul si o colega de-a lui, Borçu. Am ras foarte mult pe marginea "petrecerii"intrucat nu exista muzica si luminile erau aprinse. A...si stateam in bucatarie. A fost foarte comic. La a doua petrecere, era ziua unui italian, si am fost intr-un pub, in care cea mai ieftina bere era 4.2 euro... Stella Artois. Foarte mult tinand cont ca in magazin este 0.5 euro doza. Am iesit si in oras. Am vizitat centrul istoric. Totul este ca in secolul 17. Case frumos decorate, colorate si bine intretinute. Este incredibil sa te plimbi pe poteca timpului. In centru, este catedrala arhidiocesei din Rouen, construita in stil gotic. Pentru vizitarea acesteia nu este necesar sa se platesca, precum in alte tari ... Un alt lucru interesant este ca aici sunt afisate pe un tabel minutele ramase pana la urmatoarea cursa. Si sunt respectate. Este intr-adevar o economie de energie si nervi comparativ cu urbele noastre. Am fost de asemenea in piata in care Ioana d'Arc a fost arsa pe rug. Este foarte interesant, cat de mare era. Si parcarile din campus la fel. La noi ar fi fost transformate in mall.
Am luat si prima teapa din cauza apei de la canal care este foarte dura. Prin urmare am hotarat sa imi cumpar o crema de maini. Cum nu cunosc foarte bine marcile si ingredientele, ma plimbam printre rafturi in Carrefour precum o cartita. Am trecut pe langa L'Oreal si celelalte cunoscute, care erau 5 euro. M-am oprit unde am vazut 1.5 euro. La casa am aflat cu stupoare ca 1.5 euro era reducerea...din 8.3 cat era pretul intreg. Prin urmare am o crema de maini cu care imi este mila sa ma dau.