Parfum de istorie

Filmul "Autobiografia lui Ceaușescu" prezintă mai multe momente din viața celui ce a condus țara pentru 24 de ani. Cineva ce privește filmul, analizându-l dintr-o perspectivă cât mai obiectivă, nu poate să nu sesizeze popularitatea de care bucura acesta la un moment dat. Primul președinte american la București, prima țară din blocul socialist care a avut relații economice cu UE, una din puținele țări din Europa care se bucura de simpatia Chinei, toate sunt merite pe care nu le putem ignora fostului dictator. În egală măsură, orice spectator observă convingerea cu care Ceaușescu vorbea și patriotismul de care dădea dovadă.

Sunt întru totul de acord cu acuzele aduse la adresa comunismului legate de lipsa libertății de exprimare și asuprirea persoanelor dar cred că este momentul să recunoaștem lucrurile care s-au făcut bine în acea vreme.

Personal, sunt foarte indignat de lipsa acută a valorilor de care dau dovadă compatrioții noștri. Am fost, sunt și voi fi mereu mândru ca sunt ROMÂN. Nu sunt mândru de ce se întâmplă în momentul de față în țară. Nu sunt mândru de ușurința cu care românii capitulează în fața problemelor apărute dintr-un motiv sau altul și întorc spatele situației naționale cu o remarcă cinică, de care sunt mai mult decât sătul ”România, țară de câcat...” Dacă la început primeam această replică cu o oarecare indiferență, în momentul de față simt că de fiecare dată când cineva rostește aceste cuvinte aruncă cu noroi în trecutul României, aruncă cu noroi în ceea ce o serie de persoane ca Mihai Viteazul, Cuza, Kogălniceanu s-au chinuit să clădească.

Cineva m-a întrebat de ce ar trebui să fie mândru că este român... Pentru a-i răspunde cu o oarecare doză de cinism i-am răspuns că ar trebui să fie mândru pentru că în primul rând nu va putea schimba vreodată acest lucru... va rămâne român până la moarte, indiferent că îi convine sau nu... Lăsând totuși fatalismul la o parte, fiecare din noi ar trebui să fim mândri în primul rând pentru că existăm ca țară. Am avut marele dezavantaj de a ne poziționa într-o zonă geografică în care când încercam să facem față unei invazii dintr-o parte, eram atacați prin alta. Am rezistat ca națiune, ca țară, ca popor cu costul greu al multor vieți. Iar acesta este un motiv să fim mândri că suntem români... Măcar din respect pentru ceea ce au făcut cei neamul nostru, dar ceea ce prea puțini ar mai avea curajul să facă în prezent...

Românilor le-ar trebui un duș rece în istoria noastră, dar cu niște infuzii de valori românești în prealabil... Majoritatea economiilor dezvoltate au ajuns acolo unde sunt în momentul de față pentru că au impulsionat propria economie prin consumarea produselor naționale cu precădere... Românul are însă o doză de megalomanie și superioritate adunată în câțiva ani de lucrat în țări străine care îl împiedică să cumpere produse românești, cauzată de calitatea îndoielnică a acestora... Mare greșeală... Produsele românești sunt, în medie, la fel de bune ca oricare altele. Mai mult chiar, cum se face că din primăvară până în toamnă, dăm iama în piețe căutând produse românești?!

E de datoria noastră să schimbăm ceva... a noastră a tineretului, a noastră a românilor...

Recunostinta

Motive pt care ii sunt datoare mamei:
1. Mama m-a invatat SA APRECIEZ O TREABA BINE FACUTA "Daca vreti sa va omorati intre voi, mergeti afara. De-abia am terminat de facut curat"

2. Mama m-a invatat ce e RELIGIA "Roaga-te sa iasa pata aia din covor"

3. Mama m-a invatat ce e LOGICA "Pentru ca asa am zis eu, de-aia"

4. Mama m-a invatat MAI MULTA LOGICA "Daca o sa cazi de pe hinta si iti rupi gatul, nu te mai iau cu mine in oras"

5. Mama m-a invatat ce e IRONIA "Plangi in continuare, si o sa-ti dau eu motive pt care sa plangi"

6. Mama m-a invatat ce e CONTORSIONISMUL "Uita-te la murdaria de pe ceafa ta "

7. Mama m-a invatat ce e VREMEA "Camera ta arata de parca a trecut o tornada prin ea"

8. Mama m-a invatat ce e IPOCRIZIA "Daca ti-am zis o data, ti-am zis de un milion de ori: Nu exagera!"

9. Mama m-a invatat despre CICLICITATEA VIETII "Eu te-am facut, eu te omor!"

10. Mama m-a invatat despre SCHIMBAREA COMPORTAMENTULUI "Nu te mai comporta ca taica-tau"

11. Mama m-a invatat ce e INVIDIA "In lume sunt milioane de copii mai putin norocosi care nu au parintii la fel de minunati cum ai tu"

12. Mama m-a invatat ce e ASTEPTAREA "Asteapta numai pana ajungem acasa"

13. Mama m-a invatat ce inseamna A PRIMI "O sa ti-o primesti cand ajungem acasa"

14. Mama m-a invatat ce e UMORUL "Cand o sa-ti tai degetele de la picioare jucandu-te cu masina de tuns iarba, sa nu alergi plangand la mine"

15. Mama m-a invatat CUM SA DEVIN UN ADULT "Daca nu mananci legume, nu o sa mai cresti niciodata"

16. Mama m-a invatat ce e GENETICA "Esti exact ca taica-tau"

17. Mama m-a invatat despre ARBORELE MEU GENEALOGIC "Inchide usa dupa tine. Ti se pare ca te-ai nascut intr-un cort?"

18. Mama m-a invatat ce e INTELEPCIUNEA "Cand o sa fii de varsta mea, o sa intelegi"

19. Si preferata mea, mama m-a invatat ce e JUSTITIA "Intr-o buna zi, o sa ai si tu copii. Si sper ca o sa fie exact ca si tine"

Profesionalismul din ziua de azi....

Preşedintele PSD, Victor Ponta, a declarat, mâine, că social-democraţii vor depune, astăzi, la Senat o moţiune simplă privind Sănătatea.

Romania, o tara de oameni-orchestra...

Dupa o seara lunga cu multe discutii politematice, am avut dimineata ocazia sa ma intalnesc cu cineva care a enuntat din nou nemaipomenita expresie, "Romania, tara de cacat"...

Evident ca efectul a fost pe masura. Am incercat sa ii arat ca nu totul in Romania este pe cat de negru se vede la prima vedere... Am incercat sa ii arat ca poate trebuie sters geamul de praf si se vor vedea si culorile... M-am lovit insa de reticenta si am fost chiar numit copil... Poate ca asta este ultima definitie a patriotului roman... COPIL. Daca da, cu placere... in fond, cum imi spune mereu o prietena, niciodata sa nu lasam copilul din noi sa moara. Respectivul, o cunostinta de altfel foarte simpatica si o prezenta agreabila, a inceput subit sa fie priceput in administrarea bugetului de stat, management, justitie, educatie si economie... si evident politica. Poate nu chiar in ordinea asta si poate ca am omis vreun domeniu in care excela.

-Administrator al bugetului de stat - era contrariat ca in vreme de criza anumite aparate ale statului isi innoiesc parcul auto. Vina ministrilor spune el. Nu vroia sa creada ca tot este facut urmarind o ierarhie si ca cel mai propabil ministrii nu au decat informatiile finale, unele poate ireale. Intr-un final, tot invinovatind ministrii, a spus ca acestia ar trebui sa faca controale neanuntate mai dese... Chiar sa vrea, nu il vad pe Ministrul Sanatatii sa stea in fiecare spital, eventual dupa o usa, sa vada o eventuala mita primita de vreun doctor...

-Manager- I-am dat ca exemplu, o economie clara facuta la bugetul de stat prin trecerea de la parlament bicameral la unul unicameral, prin micsorarea numarului de parlamentari + aparatul aministrativ din spatele acestora (fara sa mai vorbim de eliberarea motorului legislativ si detensionarea birocratiei care si asa ne sufoca...) Rezultatul? Trebuia sa se inceapa de jos, pe verticala, urcand catre varful piramidei. Logic... Cand vrei sa iei un mar din varf, tai copacul...

-Economie. Fara sa le mai insirui pe celalte, ma voi opri la exemplul economic, intrucat atunci cand a fost problema scaderii cu 25% a salariilor bugetarilor, la el in institutie sindicatul nu a luat nicio masura. Scaderea a fost unul din efectelor nedisponibilizarii bugetarilor la momentul oportun. De ce au fost tinuti 20 de ani in aparatul de stat persoane care efectiv nu aveau ce face la munca? Doar din cauza reminiscentelor comuniste, in care toata lumea trebuia sa aibe un loc de munca? De ce fiecare nou prefect a mai infiintat niste posturi pentru omuletii lui, chiar daca acestia nu au facut decat sa ingreuneze buna functionare a aparatelor de stat? De ce am ajuns toti romanii sa avem groaza cand trebuie sa intram intr-o institutie publica? De ce s-au marit salariile doar de dragul maririi, cand suportul economic real exista doar in cartile de tarot ale mamei Omida? Si acum s-ar fi putut pastra nivelul salariilor, si s-ar fi putut trece la emisiunea de moneda... Ce frumos si usor ar fi fost... S-ar fi putut mari si salariile chiar. Dar pentru 10% crestere salariala ar fi fost Dumnezeu stie cat (mult mai mult de 15% in orice caz), inflatie. Si unde am fi ajuns? Intr-un nisip miscator perpetuu in care cu cat ne-am fi miscat, ne-am fi afundat?

Cred ca fiecare din noi ar trebui sa constientizam ca nu suntem chiar buni in toate ( oricat de ciudat, paradoxal si neverosimil ar suna) Adevarul este ca multi care nu sunt buni la nimic. Poate daca am lua un moment sa analizam la rece, sa ascultam persoanele care chiar se pricep, am ajunge la concluzia ca nu tot ce se face in tara este de mantuiala, si ca nu tot ce fac cei din conducere este prost.

Limba germana este simpla

O persoana cunoscatoare a limbii latine, si obisnuita cu declinarile, o invata fara mari dificultati. Acest lucru, de altfel, este mentionat de profesorii de germana la inceputul fiecarui ciclu de studii.

Apoi se incepe cu studiul unor der, die, das, den, des, dem etc. si din nou se reaminteste ca tot restul este de o logica dezarmanta.

Ca sa ilustram ceea ce tocmai am afirmat, sa luam un exemplu practic.

Pentru inceput, cumparati Cartea de Limba Germana. Este un volum minunat, cu coperti cartonate, publicat la Dortmund si care povesteste despre obiceiurile Hotentotilor (auf Deutsch : Hottentotten).

In carte se povesteste cum cangurii (Beutelratten) sunt prinsi si inchisi in custi (Kotter), acoperite cu o tesatura (Lattengitter) care sa-i fereasca de ploi.

Aceste custi se numesc in germana "custi acoperite cu pinza" (Lattengitterkotter) si atunci cind contin un c

angur, ele sunt numite Lattengitterkotterbeutelratten.

Intr-o zi Hotentotii au arestat un asasin (Attentater), acuzat ca ar fi omorit o mama (Mutter) Hotentota (Hottentottenmutter), avind un fiu cam prostut si bilbiit (Stottertrottel).

O astfel de femeie se numeste in germana Hottentottenstottertrottelmutter iar asasinul ei este un Hottentottenstottertrottelmutterattentater.

Potera captureaza asasinul si il inchide provizoriu intr-o cusca pentru canguri (Beutelrattenlattengitterkotter), dar captivul evadeaza.

Imediat, toti pleaca in cautarea fugarului, si deodata, un razboinic Hotentot se intoarce strigind:

- Am prins asasinul (Attentater)!

- Da? care?, intreaba seful de trib.

- Pe Lattengitterkotterbeutelratterattentater, raspunde razboinicul.

- Cum adica, asasinul din cusca de canguri acoperita cu pinza? Intreaba seful Hotentotilor.

- Pai, -raspunde bastinasul- pe Hottentottenstottertrottelmutterattentater (Asasinul mamei hotentote a copilului prostut si bilbiit).

- A, asa, da! raspune seful Hotentotilor. Puteai sa zici de la inceput ca l-ai prins pe Hottentottenstottertrottelmutterlattengitterkotter beutelrattenattentater.

Dupa cum vedeti, limba germana este o limba simpla. Trebuie sa aveti doar un pic de bunavointa...

P.S. acesta nu e cel mai lung substantiv din limba germana, exista unele de lungime 90 litere

Tu sa fii sanatos!

Procent eronat

Cineva mi-a spus, ieri chiar ca "85% din romani sunt cretini"...

L-am auzit astazi pe Basescu spunand ca romanii au un decalaj intre valori la nivel de declaratie si fapte. Nimic mai adevarat din pacate. Si atat timp cat vom arunca motanul dintr-o curte-n alta, lucrurile nu se vor schimba. Atat timp cat fiecare va avea impresia ca 85% din romani sunt cretini, dar intotdeauna el va fi in cei 15%, lucrurile se vor duce din lac in put...

Sunt curios cand vom vedea ca lucrurile se misca in adevaratul sens al cuvantului. Pentru ca sa fim seriosi... acum nu putem spune ca simtim din plin "dezvoltarea". E drept ca este criza, dar nu era criza in anii trecuti cand fondurile structurale ramaneau neatinse intr-un procent destul de ridicat...

Adevarul este ca procentul eronat este cel legat de patriotism... care tinde vertiginos catre 0 din pacate...

Domino ROMANIA

Mi-am propus sa incep o serie de articole in care sa-mi vars of-urile legate de lucrurile care merg prost sau nu merg deloc in mica noastra tara. Pentru ca din pacate sunt mult. Si pentru ca personal m-am saturat sa aud la nesfarsit aceleasi replici seci... "asta-i viata, n-ai ce-i face!!!" sau "asta-i Romania"... Este drept ca asta-i Romania si ca fapt divers sunt foarte mandru ca asta este Romania.

Imi spunea cineva ca noi am fost "curva" Europei pentru ca peste noi au trecut toate natiile... Nu am putut sa-l contrazic...Dar am putut sa adaug ca pentru o tara care a avut dezavantajul pozitionarii geografice, am respins destul de bine invaziile strainilor. Si este de admirat ca am rezistat ca tara si ca natie.

Poate ca nu traim cele mai bune vremuri dar tocmai din acest motiv trebuie sa facem ceva, fiecare din noi, pentru a trece mai departe si a ne asigura ca peste cativa ani nu vom ajunge in acelasi loc in care suntem acum; sa ne ridicam fruntea si sa ne facem auzita vocea. Fiecare din noi putem face ceva. Oricat de putin ajuta. Si prima modificare trebuie facuta in mentalitate. In mentalitatea fiecaruia care considera ca nu este el cel care va putea schimba ceva... Tocmai ca fara el nu se va schimba nimic. O sticla aruncata la cos si nu pe strada, un raspuns politicos in locul unuia plin de venin, un ajutor dat unui necunoscut sunt numai cateva din lucrurile care nu ne-ar costa nimic personal, dar care altora le-ar face poate ziua mai frumoasa.

Dupa cum spuneam, in seria articolelor, voi posta micile lucrurile pe care le-am facut sau pe care mi-as dori sa le fac pentru o Romanie mai buna. Stiu ca nu am decat cateva persoane care imi citesc blogul, dar poate ca putin ajutor, reusim sa facem ceva, impreuna. Pentru noi... pentru Romania.

O prima experienta neplacuta de care m-am lovit si pe care vreau sa o impartasesc a fost astazi cand, mergand sa-mi schimb cartea de identitate, m-am lovit de birocratia tipic romaneasca. Trecand peste acest aspect ( imi propun sa dezbat mai pe larg subiectul), mi s-a spus ca pentru schimbarea buletinului, proprietarul imobilului pe adresa caruia se va elibera cartea de indentitate trebuie sa isi dea consimtamantul si sa confirme ca locuiesc la acea adresa. Altfel spus, tata a trebuit sa semneze ca imi da voie sa intru si sa stau in casa parinteasca !!! Sa spunem ca nu suntem absurzi si intelegem acele abuzuri in care copiii isi bat parinti si acestia din urma nu ii mai doresc in casa... Dar tinand cont ca in peste 95% din cazuri (poate si mai bine), sunt doar niste tineri de 23-24 de ani carora le-a expirat cartea de identitate, nu ar trebui oare sa fie invers? Nu ar trebui ca orice om sa poata merge linistit la politie pentru eliberarea actului de identitate si in cazul in care, parintii nu-l mai doresc in spatiu, acestia sa mearga (evident nu in acelasi timp) si sa declare acest lucru? Carcotasii ar spune ca poate copilul il/ii poate bate pe parinte/parinti... dar nu poate face acelasi lucru in caz ca acesta refuza sa semneze?!?

Un film deosebit

Mai greu se gasesc filme bune in ultima vreme... am reusit sa gasesc unul...

Conditia Umana

Vorbeam zilele trecute cu cineva de conditia umana si de cat de schimbatori sunt oamenii in general. Lucru care nu este deloc nou; usurinta cu care putem sa luam anumite decizii bazandu-ne pe argumente pur egoiste este poate cel mai elocvent exemplu. Ne schimbam astfel parerile de la o zi la alta, fara prea mari dificultati, fara sa tinem cont ca poate intr-o masura sau mai mica persoanele din jurul nostru sunt direct afectate. Si fara sa ne dam seama ca poate le ranim sau le dezamagim. Este drept ca in viata cotidiana vom avea multe dezamagiri, dar daca putem sa facem in asa fel incat sa evitam atingerea punctului in care cineva va fi deziluzionat, de ce n-am face-o?!?

Am realizat de asemenea ca ai de invatat multe lucruri de la persoane de la care te astepti mai putin. Evident ca nici acest lucru nu reprezinta ultima descoperire in domeniul filozofic... Este insa foarte bine cand gasim o astfel de persoana care poate in mod involuntar iti aduce la cunostinta anumite aspecte ale personalitatii tale pe care le uitasei sau de a caror existenta nu erai constient.

Un filmulet dragut

Pasii timpului

Nu stiu cum este sa fii rege. Cred ca multi ne-am gandit cand eram copii cum ar fost daca am fi fost un cap incoronat. Cate lucruri am fi facut sau ce vieti am fi trait. Era meseria noastra in calitate de copii...sa visam. Unele visele devin realitate; altele nu...
Sa stiu cum ar fi sa fi fost rege nu voi stii niciodata. Dar, mergand pe urmele lui Ludovic al XIV-lea, plimbandu-ma pe piata cu marmura a palatului Versailles, am simtit o secunda cum este sa ai tot ce-ti doresti. Pentru ca acolo, odata trecute gardurile frumos imbodobite cu fier forjat aurit, timpul s-a oprit... S-a oprit in secolul XVIII, la balurile organizate de Ludovic al XV-lea. Inca se pot vedea urmele pasilor Madamei de Pompadour, inca se mai poate auzi gloata manioasa intrata in curtea palatului cautandu-i pe Ludovic al XVI-lea si Maria Antoaneta.
Gandurile din orele petreceute vizitand palatul par ireale... Simpla prezenta a tablourilor pe pereti, simpla vedere a cardinalului Richelieu, unul dintre cei mai bogati oameni ai Frantei din toate timpurile si primul prim-ministru al tuturor timpurilor in postura sa sobra din tablou te fac sa calci mai atent pe marmura bine ingrijita. Pe masura ce treci din camera in camera, pe masura ce faci cunostinta cu familia regala si curtea regilor Frantei, ai impresia ca iti lipseste ceva, ca esti imbracat necorespunzator pentru o vizita la palat. Spatele iti este deja tot timpul drept, postura statuara la fel, dar iti lipsesc hainele corespunzatoare gradului ierarhic...
Salon dupa salon te intrebi unde este regele cu alaiul sau... Treci prin salonul inchinat zeului Apollo, unde se afla tronul, ajungi in holul oglinzilor dar nici urma... Mergi inspre apartamentul sau... In salonul lui Mercur patul este gol... Pesemne ca regele este in salonul reginei... Probabil a plecat prin multitudinea de pasaje secrete ce se deschid in spatele peretilor camerelor. Dar nici in salonul reginei nu este nimeni... Numai basorelieful imparatesei Maria Tereza si tabloul Regelui Ludovic al XVI-lea, care pazesc parca patul regal de privirile indiscrete.
Ne indreptam inspre gradini. Poate avem mai mult noroc...
Timpul trece si noi ne pierdem numarul pasilor pe potecile batute de timp si istorie... O pajiste de ghiocei ne aduce aminte ca a venit primavara... Se lasa seara si numai sunetul unei masini ne reaminteste ca pentru cateva ore am inselat timpul, devenind contemporani cu era rochiilor bufante, etichetei stricte si intrigilor de curte...

Comunicarea la nivel ierarhic

NOTA de la Directorul General catre Directorii Executivi:

“Astazi la ora 11 va fi o eclipsa totala de soare, care va fi observabila timp de doua minute. Avand in vedere ca acesta este un eveniment rar si cu totul deosebit, se permite tuturor angajatilor observarea eclipsei din parcarea firmei intre orele 10:30 si 11:30, unde vom oferi si o scurta explicatie despre dinamica eclipselor. Celor care doresc sa observe eclipsa le vor fi distribuiti ochelari de protectie, la un pret minim.”

NOTA de la Directorii Executivi catre Directorii de Directie:

“Astazi între orele 10:30 si 11:30 toti salariatii se vor intalni in parcare. Va urma o eclipsa totala de soare, care va dispare timp de doua minute. In schimbul unei sume minime, se poate proteja vederea cumparand o pereche de ochelari speciali pentru eclipsa. Directorul general va tine o scurta cuvantare, prin care ne va da anumite explicatii. Acest lucru nu se petrece in fiecare zi si este un eveniment foarte important.”

NOTA de la unul din Directorii de Directie catre Seful de Serviciu:

“Azi Directorul General va tine o cuvantare despre eclipsa, timp in care va face sa dispara soarele timp de doua minute. Acesta este un lucru care nu se poate vedea in fiecare zi, asa ca toata lumea sa mearga in parcare incepind de pe la 10, pina pe la 11.. In schimbul unei mici sume de bani, veti avea ochelari de protectie.”

NOTA de la Seful de Serviciu catre Seful de Birou:

“Vreo 10 sau 11 persoane sa mearga in parcare, unde Directorul General va tine o eclipsa de soare timp de doua minute. Acest lucru n-o sa se intimple in fiecare zi si cei care iesiti sa aveti niste bani pregatiti, pentru ca o sa va coste. Si sa aveti ochelarii cu voi.”

Seful de Birou catre angajati:

“Cativa dintre cei care poarta ochelari, sa mearga in parcare, ca sa vada cum dispare Directorul General timp de doua minute. Daca vreti ca asta sa se intample zilnic, trebuie sa strangem niste bani !”

De la Marea Neagra la Marea Manecii

Am plecat in prima noastra excursie. Dupa multe cercetari, gandiri si razgandiri, dupa ce am pacalit fetele ca Horje nu vine cu noi ci numai ne conduce, la ora 10:04 am pornit inspre Deauville. Pe peronul garii, exact inainte de plecare, am fost placut impresionat cand Larisa si Horje mi-au facut cadou un lucru foarte frumos: un scorpion prins intr-o rasina. A urmat o ora de drum cu trenul, perioada care a trecut repede intrucat am jucat Machu Pichu, un joc destul de pueril, perfect pentru noi; o ora jumatate de asteptat in gara, timp in care am cantat si am dansat si o alta jumatate de ora pana am ajuns in Deauville. Un oras micut, cu iesire la Marea Manecii. Acolo am vazut pentru prima data marea.
Este un orasel cochet, exact ca in filme. Are un mic golfulet in care merg iahturile la adocat. "Tres mignon", pentru a vorbi in limba localnicilor. Oraselul este de asemenea vestit pentru cazinoul sau. Un loc destul luxos si frumos aranjat. Evident ca nu am intrat pentru ca nu aveam nici tinuta si nici capitalul necesar... Ne-am lasat BMW-ul X6 la camin si cardurile in masina, asa ca am preferat sa mergem pe plaja. O imagine mirifica... Marea la poalele dealurilor pe care sunt construite case in stil normand, de toate marimile si de toate culorile. Intr-adevar un loc iesit din comun. Toate locurile bine intretinute, si mereu semnalizate prin afise cu harta localitatii sau semne.
Este si un hipodrom in localitate, destul de mare, care din pacate isi incepe ativitatea in luna martie, prin urmare nu l-am putut vedea decat din afara.
Dupa un drum lung si destul de obositor, am ajuns acasa unde Raluca ne-a facut o delicioasa supa de legume, lucru la care ne-am gandit tot drumul de intoarcere. Am ajuns toti la concluzia ca fara ea ar fi tras cainii de noi...

Secta romanilor

Intr-una din serile trecute, stand de vorba cu Andreea, fata din Cluj, si spunandu-i ca mai vin inca doi romani pe marti, am primit raspunsul ca devenim o secta. Este foarte adevarat. De fapt, daca ma gandesc mai bine, peste tot pe unde am fost, am fost cei mai multi. Din pacate... Si tot din pacate nu prea gasim francezi. Si din aceasta cauza eu sunt foarte frustat. Si am ajuns sa ii frustrez si pe ceilalti. Probabil ca s-au saturat sa ma auda ca vreau sa vorbesc franceza si ca trebuie sa stam mai mult pe langa ei.

Pe de alta parte, aproape in fiecare seara ne-am adunat la cineva in camera sa "Bem ceva, mancam ceva?"... Raluca ne-a facut o tochitura si o supa, Larisa niste pastai cu sos si o mamaliga de barabule. Horje si el a gasit o tochitura cu piure. Eu am facut desertul. Clatitele... Nu este seara sa nu stam macar cate o ora la cineva in camera pentru o portie strasnica de ras pe baza evenimentelor din cursul zilei.
Ieri am realizat ca suntem putin cam risipitori si ca ar trebui sa punem frau cheltuielilor incat in ritmul acesta nu vom mai avea bani pentru a vizita nimic. Norocul nostru este ca intrarea la musee este gratuita pentru studenti. La majoritatea cel putin.
Intrucat avem vacanta ne-am hotarat sa mergem sa vizitam un oras din apropiere. Intrucat nu stim nici unul, nu stim in ce directie sa apuca. Cel mai probabil este ca vom ajunge undeva la mare.

Ne-am mai gandit la o sursa de venit... Intrucat suntem convinsi ca ne-ar prinde bine un ban in plus. Initial am spus sa facem un xerox, intrucat cel din campus este de 5 ori mai scump decat in tara. Sau un magazin la parterul caminului. Apoi ne-am dat seama ca nu am apuca sa il deschidem pana sa fim legati. Ne-am mai gandit apoi la o modalitate de "bisnita": CARTOFII PRAJITI. Sa cumparam o friteuza din carrefour si sa prajim cartofii. Apoi sa ii vindem in camin. Intrebarea a fost cine i-ar cumpara dat fiind ca majoritatea vin din Maroc si prefera ceapa calita...
O alta modalitate ar fi vanzarea alimentelor duminica intrucat aici TOATE magazinele sunt inchise duminica. Nu am avut de unde sa ne cumparam o bere ieri (duminica), sa serbam lasatul secului...
Si apropo de economii, cand am fost prima oara in Carrefour, pe 3 februarie, mi-am cumparat cea mai avantajoasa paine: o punga cu 20 de paini cu 1.85 euro... Ultima paine am mancat-o ieri, 14 februarie... Nu era inca verde, doar beton. a trebuit sa o inmoi pentru a putea musca din ea...
Si in sfarsit ma pot lauda si eu cu frigider... A fost destul de greu sa fac rost, pentru ca este cam ilegala metoda, dar... Al lui Horje este mai mare putin decat al meu si el a fost mai precaut..."L-a" legat cu o sfoara pentru a nu aluneca cumva...

Le premier jour d'ecole

Prima zi de scoala a fost un experiment bizar... Am fost toti studentii romani (4) de la economie la facultate, sa ne aranjam orarul si sa mergem eventual la cursuri. Celor care se plang de orarele din Romania, cea mai buna pedeapsa ar fi o bursa de mobilitate. Este groaznic sa ai trei pagini de cursuri la alegerre si sa nu stii pe care sa il alegi sau care se echivaleaza mai bine... In orice caz, dupa ce am constatat ca iti trebuie o facultate ca sa citesti un orar si sa iti faci niste cursuri, am intrat intr-o sala de clasa. Tot cursul m-am gandit la un singur lucru. UAIC este prima universitate din tara si pe locul 413 in lume. Universitatea la care sunt ajuns este abia pe pozitia 1300... Si totusi amfiteatrele sunt net superioare... Intr-adevar, numai amfiteatrele si conditiile didactice. Pentru ca materia in sine este destul de superficiala. Am priceput destul de multe lucruri, tinand cont ca sunt de doar 5 zile aici. Oricum cursurile sunt destul de logice si profesorii sunt foarte rabdatori. Mult prea rabdatori dupa parerea mea. Cat voi invata pentru facultate imi va tine de urat Sena... se vede din camera mea...

In alta ordine de idei, am vizitat Carrefour-ul. De doua ori deja... Vorba unui prieten de-al meu, cred ca voi deveni actionar acolo...

UAIC in Franta...

Noapte dinainte mi-am luat la revedere de la prieteni. Nu am dormit... Am stat treaz pana cand mi-a plecat trenul. Era frig si ploua marunt. Noroc ca nu am fost singur in gara... Am adormit putin pe tren, inconstient parca de drumul pe care am plecat. La Bucuresti m-a asteptat Placintescu. Ne-am plimbat si am depanat amintiri... Am dormit putin dupa-amiaza. In Bucuresti ningea puternic, poate si din cauza asta... Am mai iesit seara in oras o data, sa ma vad cu o prietena din Sulina.O data in plus am vazut cat de mica este lumea... Prietenul ei fusese coleg de facultate cu Placintescu... Seara am mai vorbit putin pana sa pic intr-un somn destul de obosit in care pierdeam avionul pentru ca ma rataceam in Bucuresti sau nu ajungeam la timp.
Prima calatorie cu avionul ar fi fost perfecta daca niste personaje iesite din fosa evolutiei nu ar fi facut zborul usor "picant". Am asteptat putin in gara pentru trenul nostru, suficient cat sa procesez schimbarile. In tren ne-am intalnit cu Andreea. O colega din Cluj care studiaza economia si va fi un semestru cu noi in Rouen. In Rouen am orbecait putin pana am gasit campusul si caminul nostru. Cladirea nu se numeste cum am gasit-o pe site, prin urmare un student nu stia unde sa ne trimita. Abia in momentul in care i-am spus ca stam la cel mai ieftin camin a priceput si ne-a condus.
Vederea camerei a speriat-o pe Andreea, m-a amuzat pe mine, l-a uimit pe George. Caminele din Iasi sunt net superioare celor de aici. Atat din punct de vedere financiar, cat si al conditiilor. Stam singuri in camera ce-i drept, dar camera arata ca o rezerva de spital. Este suficient pentru om totusi. Avem si dulap, si masa si chiar chiuveta. Este drept ca sunt din perioada interbelica cel mai probabil, dar decat nimic... Baile si dusurile sunt pe etaj. Surprinzator, dar aici totul este impecabil si ireprosabil. La orice ora din zi sau noapte toaletele sunt in stare de functionare... si este un miros placut de flori. In camin toata lumea se saluta, indiferent de culoare, natie, stare materiala, doctrina relogioasa etc. Este foarte simpatic, desi ciudat la inceput.
Mi-am aranjat camera astfel incat prietenii mei si familia sa vada mereu ce fac. Ii am pe toti, si ii port pe rand:)
Am facut o mica serata la mine in camera a doua seara si l-am invitat si Vincent, un student din camin cu noi care se pare ca este foarte sociabil.
Au mai fost doua seri de petreceri pentru Erasmus in urmatoare doua seri, dar din punctul nostru de vedere au fost niste adunari. Ne-am cunoscut cu Çag, un turc din Istambul si o colega de-a lui, Borçu. Am ras foarte mult pe marginea "petrecerii"intrucat nu exista muzica si luminile erau aprinse. A...si stateam in bucatarie. A fost foarte comic. La a doua petrecere, era ziua unui italian, si am fost intr-un pub, in care cea mai ieftina bere era 4.2 euro... Stella Artois. Foarte mult tinand cont ca in magazin este 0.5 euro doza. Am iesit si in oras. Am vizitat centrul istoric. Totul este ca in secolul 17. Case frumos decorate, colorate si bine intretinute. Este incredibil sa te plimbi pe poteca timpului. In centru, este catedrala arhidiocesei din Rouen, construita in stil gotic. Pentru vizitarea acesteia nu este necesar sa se platesca, precum in alte tari ... Un alt lucru interesant este ca aici sunt afisate pe un tabel minutele ramase pana la urmatoarea cursa. Si sunt respectate. Este intr-adevar o economie de energie si nervi comparativ cu urbele noastre. Am fost de asemenea in piata in care Ioana d'Arc a fost arsa pe rug. Este foarte interesant, cat de mare era. Si parcarile din campus la fel. La noi ar fi fost transformate in mall.
Am luat si prima teapa din cauza apei de la canal care este foarte dura. Prin urmare am hotarat sa imi cumpar o crema de maini. Cum nu cunosc foarte bine marcile si ingredientele, ma plimbam printre rafturi in Carrefour precum o cartita. Am trecut pe langa L'Oreal si celelalte cunoscute, care erau 5 euro. M-am oprit unde am vazut 1.5 euro. La casa am aflat cu stupoare ca 1.5 euro era reducerea...din 8.3 cat era pretul intreg. Prin urmare am o crema de maini cu care imi este mila sa ma dau.

Si-n Sulina exista stele!

O prietena foarte draga si foarte talentata, din mica urbe candva numita Europolis...

Viata anterioara

Sa privim in trecut aici Ce forme am prins in vietile anterioare...

Intr-o viata anterioara am fost
Sinucigas

Si se mai ridica un zid

Cat suntem de ROMANI?!?

Sunt 52% român.
Testul zice aşa:

Eşti frate cu dracul, iar puntea e viaţa. Ţi-e bine în România că ştii că altundeva nu te-ai descurca. Dacă ţi s-ar da bani, ai şi arbora un steag de ziua naţională. Când vorbeşti cu străinii devii şi mai patriot decât de obicei şi începi să le spui despre Brâncuşi şi Duckadam chiar dacă nu-ţi place nici pictura, nici handbalul. Nu asculţi manele, dar după ce te îmbeţi, parcă merg. Îţi place să-i corectezi pe alţii când greşesc. Şpaga e prietena ta bună. (51 - 70 de puncte)

Fă şi tu testul aici.