Meditatie

Si eu sunt constient si de acord ca intr-o oarecare masura valorile romanesti au fost pierdute din anumite motvie. Perfect de acord ca unii au plecat sau ca unii au avut nenorocul de a fi fugariti de comunism.

Dar sunt la fel de convins ca este de datoria noastra, acum, cand avem libertatea si puterea, sa le redescoperim si sa le recunoastem. Asta este una din datile cand nu ar fi urat sa arati cu degetul. Sa arati cu degetul inspre cineva care iti reprezinta tara inafara si o face foarte bine. Sunt tineri care se intorc cu roabe de medalii de la olimpiadele internationale, sunt elevi romani de clasa a sasea in Romania care ar trebui inscrisi in clasa a noua in Italia pentru ca au rezultate bune. Sunt romani care salveaza vieti in spitalele din afara si nu numai. Toate astea sunt VALORI ROMANESTI. Pentru ca nu primesc fiecare cate un Nobel (cum a primit Palade, Muller), asta nu-i face mai putin valorosi.

Ca in afara, romanii sunt priviti chioras, este partial adevarat. In primul rand, nu este vina strainilor ca identitatea noastra se confunda cu a tiganilor. Poate ca este o scapare sau poate ca este o doza de ignoranta sau poate ca au si ei problemele lor. Si nu, in momentul in care spui ca esti roman, nu iti arunca cu nimic in cap. Am fost in Italia intr-un hotel si mi s-a spus ca din toti, romanii sunt singurii care isi fac patul cand pleaca din camera. Exista buruieni... Sunt de acord. Dar buruienile sunt tot acei romani care se vad scapati la prosciutto si panettone si uita de cozonac si slanina (vorbesc de ignoranti, de nerecunoscatori). Poti sa imi spui norocos, poti sa imi spui caz rar sau poti sa crezi ca mint, dar cat am fost plecat nu mi-a spus nimeni ca sunt tigan sau ca nu vrea sa stea langa mine pentru ca sunt din Romania. Si daca stam si ne gandim, oamenii care cred ca cineva are ceva cu noi, are frustrari si complexe. Noi nu ducem grija altor tari. Nu stam sa ne gandim ca daca as cunoaste un om venit din Cuba, as crede ca e traficant. Nu suntem atat de importanti incat lumea in afara nu poate sa doarma noaptea de grija reactiei de a se intalni cu un roman. Am fost primit de necunoscuti in casa lor, am intalnit straini si a fost o experienta placuta. Si daca au avut experienta neplacuta cu romanii, este de datoria noastra, a celorlalti romani sa le aratam ca nesimtitii si ignorantii sunt exceptii la noi in tara, nu invers.

Pupatori in fund!? ... romanii!? Mai rau decat alte natii nu suntem. Noi nu am fost nevoiti sa ne casatorim veri cu matusi cu nepoti (ca majoritatea caselor regale din vest) de frica tronului. Noi am fost prea ocupati sa ne pastram teritoriul national si identitatea nationala intr-o regiune geografica aflata la confluenta unor mai puteri politice. Nu am pupan in fund. Ca cei de la conducere (Antonescu) a decis sa fim de partea nemtilor, nu a fost o decizie a poporului. Daca tot el ar fi trecut de partea rusilor atunci am fi putut comenta de fatarnicie... Sa nu uitam ca am intors armele dupa lovitura de stat a Regelui. Acelasi rege pe care nu am fost capabili sa-l aparam cand a fost cazul...

In tara nu sunt 30 la suta tigani... Nu sunt nici macar 10%...

Sunt de acord ca tara a fost prost guvernata imediat dupa revolutie si s-a furat ca-n codru. Sunt la fel de trist cand vine vorba de romanii care au pierit pentru libertatea tarii. Totusi, moartea lor nu a fost in van. Suntem LIBERI. Suntem in democratie. Ca nu este pe cat de bine sperau, este timpul sa ne sacrificam noi pentru a indeplini acest obiectiv...Ei si-au indeplinit misiunea...

Nu trebuie sa iti ceri scuze pentru ce crezi. Trebuie doar sa analizezi si sa vezi imaginea in ansamblu. Multi romani nu vad momentan padurea din cauza copacilor. Daca stam sa analizam putin, la rece, vedem ca dracul nu-i atat de negru!

Parfum de istorie

Filmul "Autobiografia lui Ceaușescu" prezintă mai multe momente din viața celui ce a condus țara pentru 24 de ani. Cineva ce privește filmul, analizându-l dintr-o perspectivă cât mai obiectivă, nu poate să nu sesizeze popularitatea de care bucura acesta la un moment dat. Primul președinte american la București, prima țară din blocul socialist care a avut relații economice cu UE, una din puținele țări din Europa care se bucura de simpatia Chinei, toate sunt merite pe care nu le putem ignora fostului dictator. În egală măsură, orice spectator observă convingerea cu care Ceaușescu vorbea și patriotismul de care dădea dovadă.

Sunt întru totul de acord cu acuzele aduse la adresa comunismului legate de lipsa libertății de exprimare și asuprirea persoanelor dar cred că este momentul să recunoaștem lucrurile care s-au făcut bine în acea vreme.

Personal, sunt foarte indignat de lipsa acută a valorilor de care dau dovadă compatrioții noștri. Am fost, sunt și voi fi mereu mândru ca sunt ROMÂN. Nu sunt mândru de ce se întâmplă în momentul de față în țară. Nu sunt mândru de ușurința cu care românii capitulează în fața problemelor apărute dintr-un motiv sau altul și întorc spatele situației naționale cu o remarcă cinică, de care sunt mai mult decât sătul ”România, țară de câcat...” Dacă la început primeam această replică cu o oarecare indiferență, în momentul de față simt că de fiecare dată când cineva rostește aceste cuvinte aruncă cu noroi în trecutul României, aruncă cu noroi în ceea ce o serie de persoane ca Mihai Viteazul, Cuza, Kogălniceanu s-au chinuit să clădească.

Cineva m-a întrebat de ce ar trebui să fie mândru că este român... Pentru a-i răspunde cu o oarecare doză de cinism i-am răspuns că ar trebui să fie mândru pentru că în primul rând nu va putea schimba vreodată acest lucru... va rămâne român până la moarte, indiferent că îi convine sau nu... Lăsând totuși fatalismul la o parte, fiecare din noi ar trebui să fim mândri în primul rând pentru că existăm ca țară. Am avut marele dezavantaj de a ne poziționa într-o zonă geografică în care când încercam să facem față unei invazii dintr-o parte, eram atacați prin alta. Am rezistat ca națiune, ca țară, ca popor cu costul greu al multor vieți. Iar acesta este un motiv să fim mândri că suntem români... Măcar din respect pentru ceea ce au făcut cei neamul nostru, dar ceea ce prea puțini ar mai avea curajul să facă în prezent...

Românilor le-ar trebui un duș rece în istoria noastră, dar cu niște infuzii de valori românești în prealabil... Majoritatea economiilor dezvoltate au ajuns acolo unde sunt în momentul de față pentru că au impulsionat propria economie prin consumarea produselor naționale cu precădere... Românul are însă o doză de megalomanie și superioritate adunată în câțiva ani de lucrat în țări străine care îl împiedică să cumpere produse românești, cauzată de calitatea îndoielnică a acestora... Mare greșeală... Produsele românești sunt, în medie, la fel de bune ca oricare altele. Mai mult chiar, cum se face că din primăvară până în toamnă, dăm iama în piețe căutând produse românești?!

E de datoria noastră să schimbăm ceva... a noastră a tineretului, a noastră a românilor...

Romania, o tara de oameni-orchestra...

Dupa o seara lunga cu multe discutii politematice, am avut dimineata ocazia sa ma intalnesc cu cineva care a enuntat din nou nemaipomenita expresie, "Romania, tara de cacat"...

Evident ca efectul a fost pe masura. Am incercat sa ii arat ca nu totul in Romania este pe cat de negru se vede la prima vedere... Am incercat sa ii arat ca poate trebuie sters geamul de praf si se vor vedea si culorile... M-am lovit insa de reticenta si am fost chiar numit copil... Poate ca asta este ultima definitie a patriotului roman... COPIL. Daca da, cu placere... in fond, cum imi spune mereu o prietena, niciodata sa nu lasam copilul din noi sa moara. Respectivul, o cunostinta de altfel foarte simpatica si o prezenta agreabila, a inceput subit sa fie priceput in administrarea bugetului de stat, management, justitie, educatie si economie... si evident politica. Poate nu chiar in ordinea asta si poate ca am omis vreun domeniu in care excela.

-Administrator al bugetului de stat - era contrariat ca in vreme de criza anumite aparate ale statului isi innoiesc parcul auto. Vina ministrilor spune el. Nu vroia sa creada ca tot este facut urmarind o ierarhie si ca cel mai propabil ministrii nu au decat informatiile finale, unele poate ireale. Intr-un final, tot invinovatind ministrii, a spus ca acestia ar trebui sa faca controale neanuntate mai dese... Chiar sa vrea, nu il vad pe Ministrul Sanatatii sa stea in fiecare spital, eventual dupa o usa, sa vada o eventuala mita primita de vreun doctor...

-Manager- I-am dat ca exemplu, o economie clara facuta la bugetul de stat prin trecerea de la parlament bicameral la unul unicameral, prin micsorarea numarului de parlamentari + aparatul aministrativ din spatele acestora (fara sa mai vorbim de eliberarea motorului legislativ si detensionarea birocratiei care si asa ne sufoca...) Rezultatul? Trebuia sa se inceapa de jos, pe verticala, urcand catre varful piramidei. Logic... Cand vrei sa iei un mar din varf, tai copacul...

-Economie. Fara sa le mai insirui pe celalte, ma voi opri la exemplul economic, intrucat atunci cand a fost problema scaderii cu 25% a salariilor bugetarilor, la el in institutie sindicatul nu a luat nicio masura. Scaderea a fost unul din efectelor nedisponibilizarii bugetarilor la momentul oportun. De ce au fost tinuti 20 de ani in aparatul de stat persoane care efectiv nu aveau ce face la munca? Doar din cauza reminiscentelor comuniste, in care toata lumea trebuia sa aibe un loc de munca? De ce fiecare nou prefect a mai infiintat niste posturi pentru omuletii lui, chiar daca acestia nu au facut decat sa ingreuneze buna functionare a aparatelor de stat? De ce am ajuns toti romanii sa avem groaza cand trebuie sa intram intr-o institutie publica? De ce s-au marit salariile doar de dragul maririi, cand suportul economic real exista doar in cartile de tarot ale mamei Omida? Si acum s-ar fi putut pastra nivelul salariilor, si s-ar fi putut trece la emisiunea de moneda... Ce frumos si usor ar fi fost... S-ar fi putut mari si salariile chiar. Dar pentru 10% crestere salariala ar fi fost Dumnezeu stie cat (mult mai mult de 15% in orice caz), inflatie. Si unde am fi ajuns? Intr-un nisip miscator perpetuu in care cu cat ne-am fi miscat, ne-am fi afundat?

Cred ca fiecare din noi ar trebui sa constientizam ca nu suntem chiar buni in toate ( oricat de ciudat, paradoxal si neverosimil ar suna) Adevarul este ca multi care nu sunt buni la nimic. Poate daca am lua un moment sa analizam la rece, sa ascultam persoanele care chiar se pricep, am ajunge la concluzia ca nu tot ce se face in tara este de mantuiala, si ca nu tot ce fac cei din conducere este prost.

Procent eronat

Cineva mi-a spus, ieri chiar ca "85% din romani sunt cretini"...

L-am auzit astazi pe Basescu spunand ca romanii au un decalaj intre valori la nivel de declaratie si fapte. Nimic mai adevarat din pacate. Si atat timp cat vom arunca motanul dintr-o curte-n alta, lucrurile nu se vor schimba. Atat timp cat fiecare va avea impresia ca 85% din romani sunt cretini, dar intotdeauna el va fi in cei 15%, lucrurile se vor duce din lac in put...

Sunt curios cand vom vedea ca lucrurile se misca in adevaratul sens al cuvantului. Pentru ca sa fim seriosi... acum nu putem spune ca simtim din plin "dezvoltarea". E drept ca este criza, dar nu era criza in anii trecuti cand fondurile structurale ramaneau neatinse intr-un procent destul de ridicat...

Adevarul este ca procentul eronat este cel legat de patriotism... care tinde vertiginos catre 0 din pacate...

Domino ROMANIA

Mi-am propus sa incep o serie de articole in care sa-mi vars of-urile legate de lucrurile care merg prost sau nu merg deloc in mica noastra tara. Pentru ca din pacate sunt mult. Si pentru ca personal m-am saturat sa aud la nesfarsit aceleasi replici seci... "asta-i viata, n-ai ce-i face!!!" sau "asta-i Romania"... Este drept ca asta-i Romania si ca fapt divers sunt foarte mandru ca asta este Romania.

Imi spunea cineva ca noi am fost "curva" Europei pentru ca peste noi au trecut toate natiile... Nu am putut sa-l contrazic...Dar am putut sa adaug ca pentru o tara care a avut dezavantajul pozitionarii geografice, am respins destul de bine invaziile strainilor. Si este de admirat ca am rezistat ca tara si ca natie.

Poate ca nu traim cele mai bune vremuri dar tocmai din acest motiv trebuie sa facem ceva, fiecare din noi, pentru a trece mai departe si a ne asigura ca peste cativa ani nu vom ajunge in acelasi loc in care suntem acum; sa ne ridicam fruntea si sa ne facem auzita vocea. Fiecare din noi putem face ceva. Oricat de putin ajuta. Si prima modificare trebuie facuta in mentalitate. In mentalitatea fiecaruia care considera ca nu este el cel care va putea schimba ceva... Tocmai ca fara el nu se va schimba nimic. O sticla aruncata la cos si nu pe strada, un raspuns politicos in locul unuia plin de venin, un ajutor dat unui necunoscut sunt numai cateva din lucrurile care nu ne-ar costa nimic personal, dar care altora le-ar face poate ziua mai frumoasa.

Dupa cum spuneam, in seria articolelor, voi posta micile lucrurile pe care le-am facut sau pe care mi-as dori sa le fac pentru o Romanie mai buna. Stiu ca nu am decat cateva persoane care imi citesc blogul, dar poate ca putin ajutor, reusim sa facem ceva, impreuna. Pentru noi... pentru Romania.

O prima experienta neplacuta de care m-am lovit si pe care vreau sa o impartasesc a fost astazi cand, mergand sa-mi schimb cartea de identitate, m-am lovit de birocratia tipic romaneasca. Trecand peste acest aspect ( imi propun sa dezbat mai pe larg subiectul), mi s-a spus ca pentru schimbarea buletinului, proprietarul imobilului pe adresa caruia se va elibera cartea de indentitate trebuie sa isi dea consimtamantul si sa confirme ca locuiesc la acea adresa. Altfel spus, tata a trebuit sa semneze ca imi da voie sa intru si sa stau in casa parinteasca !!! Sa spunem ca nu suntem absurzi si intelegem acele abuzuri in care copiii isi bat parinti si acestia din urma nu ii mai doresc in casa... Dar tinand cont ca in peste 95% din cazuri (poate si mai bine), sunt doar niste tineri de 23-24 de ani carora le-a expirat cartea de identitate, nu ar trebui oare sa fie invers? Nu ar trebui ca orice om sa poata merge linistit la politie pentru eliberarea actului de identitate si in cazul in care, parintii nu-l mai doresc in spatiu, acestia sa mearga (evident nu in acelasi timp) si sa declare acest lucru? Carcotasii ar spune ca poate copilul il/ii poate bate pe parinte/parinti... dar nu poate face acelasi lucru in caz ca acesta refuza sa semneze?!?